Cromatique

 Eu nu vreau floare alba! Nu vreau sa rupi ce-odata, Ca sa devina vie, a fost insamantata. Eu nu vreau trandafiri, nici ghiocei salbatici, Ca nu ii meritam, acum  si niciodata! In camp de albastrele, ma voi plimba senina. Dar nu le voi atinge, le voi privi de sus, Le voi veghea in pace, de soarta lor mi-e mila Ca nu pot sa traiasca, mai mult de un apus. Caci oamenii le rup, s-aduca fericire, Dar fericirea-i scurta, duc campuri la pieire. Ei far’ de constiinta,le seaca-ntr-o clipita,  Din spini si frunze crude, speranta e sorbita. Iar daca mi-aduci flori, sa le plantezi afara, Sa creasca, sa-nfloreasca, nu-s florile de vina, Ca-n drum spre fericire, noi adunam povara. Sa le lasam lasam in pace, in liniste-n gradina. Iar cand de iarna grea si viscol cu ghetari, Se vor pleca abrupt, spre raiul lor,in fuga, Le voi plange petale, la trunchiuri de artari, Caci nemiloasa mama, coroana lor injuga. Eu nu vreau flori, nici panselute june, Nici floare de nu ma uita,nu vreau…

Apune soarele, e timpul sa te culci, In patul din odaie, unde-au dormit multi prunci, Nu plange! Este bine! Mama iti va canta, Un cant usor de leagan, somnu-ti voi alina. Pe fruntea ta senina, eu te voi mangaia, Sa stii ca-ti sunt alturi, nu voi pleca de-aici, In somnul tau cel dulce, eu te voi razgaia.  Iti cant un cantec lent cu versurile dulci.  Si sa ma ierti te rog, de notele gresesc,  Caci sunt prea ostenita, si nu-mi mai amintesc. Iar daca vrei, te legan, pana in zori de zi, Minunea mea, lasata, de har Dumnezeiesc. Iti cant acum si maine, iti cant in orice zi! Iti cant de bucurie, de dans frumos de zane, Iti povestesc istorii ce-au bucurat o lume.  Eu vreau sa fii ferice, sa cresti precum o floare, S-aduci in casa noastra, de fericiri izvoare. Iti cant, iubita mea, iti cant un cant te leagan, Eu scut iti sunt ,protectie , de relele meschine, Iti cant, copila draga, in vis eu sa iti seaman, Un car de curcubeie, si roiuri de albine.

  Peste ani, suvite sure, ne vor rasari in par. Zambetele noastre, draga, vor apune intr-o zi, Iar de soarta viscoloasa , nu voi izbuti s-apar, Decat pasiune pura, si saruturi,sute, mii! Daca pleopa noastra ,cade, obosita de drum lung, Va ramane amintirea unor tineri de demult, Ce-au trait intr-o clipita, viata, ca pe-un vis natang, Dar au pretuit iubirea, poate nu-ntr-atat de mult !  Peste ani ,iubite draga, vei fi doar un monocrom! Iar culoarea preferata, imi va fi, de fapt, un om!  Omul ce-a trecut cu mine ,prin furtuni si curcubeie, Ce-i acum sub gri paloare, sub un felinar scanteie. Anii nostri-ntr-o cununa se vor imbina frumos, Ne vom razvrati potrivnic,timpul va fi nemilos! El nu iarta nici un suflet, dezaproba nemurirea, Vom ramane stransi de maini ,si in inimi cu iubirea.

Croieste-mi drum, invata-ma sa fiu! Da-mi sugestiv, suvite la o parte, Si sapa-mi drum mai lung si sidefiu, Scrie-mi brevet,in cea mai vasta carte! Fa pentru mine, ce n-au stiut niciunii  Fa-ma poemul tau, recita-l lumii! Saruta-mi umerii plesuvi si grei de ploaie, Imbraca-mi sufletul in licuri de vapaie.  Rapeste-mi suflul cu-n sarut aievea, Si da-mi un sens, de care sa ma prind, Sa dau uitarii mania si galcevea , Sa pot renaste, in vis sa ma perind. Invata-ma sa-ti fiu si tie, Ca mai apoi sa-i fiu si lumii, Sa implinesc a sortii profetie, Fa tot ce n-au putut niciunii!

Mi-e  agonie, si mi-e dor de mare   Mi-e dor de tot ce-odata-am insemnat Ma napadesc potopuri, defaimare, Memorii slefuite-n valuri, n-am uitat.  Mi-e inutil sa-ti iert zadarnicia,  Cum lot de pagini ai intors zeflemic Nu mi-ai iubit deloc, destoinicia  In ale dragostei, concav si prea polemic. Chiar n-ai pastrat nimic din raiul nost’? Si nici un rau nu ai creat din lacrimi? Mi-e jale-n suflet, ca arde tot ce-a fost, Ca lasi pe-aleea mea, taras de patimi .  Te las sa pleci, dar vreau sa iei cu tine In repezirea ta, al meu suspin Sa-ti fie cald, sa-ti amintesti de mine, In trandafirul vietii , ramanu-ti spin . Iar spinul ast’, n-o sa intepe veci , E plin de dragoste, ce doare  Iti spun Adio, si te las sa pleci, Ai grij’ de spin, in vanturi grele, moare.

Daca tu alegi o cale ,si-amandoi pornim pe ea  Drumurile noastre ,poate ,intr-o zi s-or separa Caci ce ti-e ferice tie ,poate mie mi-e absurd Poate voi pleca in fuga spre-un tinut de basm ,dar surd Nu de ura ,nici de greu ,ci de spaima lumii tale Care urla si loveste ,sulflete ranite-n vant  Sfasiiind bucati din mine ,nimicind roua, petale.  Poate ce ti-e urat tie ,mie-mi mangaie privirea  Si de dans frumos de roze ,ti-o fi frica ,mie nu. Iar cand tu te-afunzi adanc, eu subit ii sorb sclipirea , Nu exista bine ,rau ,nici macar un eu sau tu.

Cand va bate vantul tare  Peste parul tau , rapus Iti vei aminti ,tu oare? De sarutul din apus? Cand si raze muzicale Te vor mangaia frumos Si te vei plimba agale Pe asfaltul nisipos. Iti vei aminti ,tu oare? Trupul meu ,cu-alura vaga Care te ferea de soare  A ajuns sorbit de vlaga , Printre pasari calatoare ,  A ajuns sa nu mai sufle  Nici sa spuna ca il doare  Amutit ,rece pe frunte  Intre stele cazatoare. Iti vei aminti ,tu fata ? Dragostea far’ de sfarsit , Si povestea destinata , Ce-am trait la infinit? Camp de roze ,de primesti , Sa iti aminteste c-odata, Toate florile lumesti , Ti le am oferit deodata.