Elegie

 Tu ai povesti in ochi, copila,

Sunt tristi si totodata rad,

Vad lacrimi, rauri in a ta pupila,

Iubiri nebune te-au lasat plangand.

Iar inima ta bate alarmant,

De frica dorului ce ti-e napasta,

Atata de serena, diamant,

Pierdut in zarea vietii vasta.

Te-am invitat la bratul meu, in lume,

Dar n-am putut sa-ti sterg durerea,

Nici nopti iubite si atatea glume,

Ce ti-au furat zambiri si fericirea.

In ciuda tuturor, eu te-am iubit,

Si i-am soptit blajin, inimii tale,

Ca tu-mi esti floare si sunt fericit,

Dar floarea mea de dor, plange petale.

Tu ai povesti in ochi, copila,

Dar eu nu sunt narat in ele,

Mi-e greu de tine,si de mine mila,

C-am rupt din cerul meu atatea stele.

Ti-am dat toata esenta firii mele,

Si nu regret ca te-am visat intr-una,

Caci am vazut cum e sa-ti cante stele,

Dar prea orbita ti-ai dorit doar luna.

Si sa ma ierti ca inca te iubesc,

Ma dau batut caci nu mai vei iubi,

Caci ochii nostri nu se intalnesc,

Si inima ta nu vrea a-mi vorbi.

In ochii mei sunt sute de povesti,

Ce rascolesc tot sufletul din mine,

Iubirea mea, de nu stii unde esti,

Te afli-n ochii mei si in suspine.