Elegie
Tu ai povesti in ochi, copila, Sunt tristi si totodata rad, Vad lacrimi, rauri in a ta pupila, Iubiri nebune te-au lasat plangand. Iar inima ta bate alarmant, De frica dorului ce ti-e napasta, Atata de serena, diamant, Pierdut in zarea vietii vasta. Te-am invitat la bratul meu, in lume, Dar n-am putut sa-ti sterg durerea, Nici nopti iubite si atatea glume, Ce ti-au furat zambiri si fericirea. In ciuda tuturor, eu te-am iubit, Si i-am soptit blajin, inimii tale, Ca tu-mi esti floare si sunt fericit, Dar floarea mea de dor, plange petale. Tu ai povesti in ochi, copila, Dar eu nu sunt narat in ele, Mi-e greu de tine,si de mine mila, C-am rupt din cerul meu atatea stele. Ti-am dat toata esenta firii mele, Si nu regret ca te-am visat intr-una, Caci am vazut cum e sa-ti cante stele, Dar prea orbita ti-ai dorit doar luna. Si sa ma ierti ca inca te iubesc, Ma dau batut caci nu mai vei iubi, Caci ochii nostri nu se intalnesc, Si inima ta nu vrea a-mi vorbi.